lumea lui dante

Toata lumea stie jocul.Arunci o piatra si sari in patratica urmatoare.Eu am vazut o multime de oameni : unii au un"sotron" cu o patratica , altii cu mai multe.La unii timpul le sterge sotronul construit.La mine situatia e asa : am doua patrate si incerc sa sar in al treilea.Problema e ca al treilea patrat dispare inainte sa ajung la el si trebuie sa o iau de la capat.E ca o celula de 2 pe 3.Esti inchis pentru eternitate , ai un pat si incerci sa evadezi cu o lingurita.Esti inconjurat de o tona de beton ranforsat.Vei evada dar va dura ani de zile pana sa ajungi la ultimul strat.Totusi sper ca la un moment dat va aparea o fata care sa imi aplice un croseu de dreapta si sa zica "Idiotule , eu sunt patratica numarul 3 .Ce mai astepti?Sari odata".Pana sa se intample asta  sunt un general care lupta singur.Razboiul nu e pierdut (inca) dar luptele castigate sunt mai putine decat cele pierdute iar luptele care odata le castigam incep sa se tranforme in rutina.Nimeni nu zice...

Izolarea e un lucru rau.Insa ce poti face cand asta e o alegere personala?Sa inoti impotriva curentului in fiecare zi e o chestie dificila : te mai lovesti de stanci , te mai depaseste altcineva si singura chestie buna ar fi sa gasesti pe altcineva care inoata si sa inotati impreuna impotriva curentului.Totul e o chestiune de alegeri personale dar alegerile mele personale pana acum m-au dezamagit total.Am ales(si inca o fac) sa nu fiu deschis cu ceilalti sau sociabil. Am ales un drum dar nu stiu daca asta e drumul care mi se potriveste.Timp ar mai fi(cel putin pana la 30 de ani cand totul se va schimba) dar intru intr-o chestie fara chef.Vorbesc cu oamenii doar cand muncesc(si nici atunci foarte mult).Nu stiu sa vorbesc cu o fata mai mult decat nimicuri si banalitati.Sunt un bun ascultator dar nu o sa incep eu conversatia.Intr-o zi asta se va schimba dar pana atunci va trebui sa gasesc ceva care sa ma scoata din starea asta.Poate cand voi avea o prietena totul se va schimba sau poate ...